Cum te ajuta postul in gasirea unei prietene

 

Postul, fie că este vorba de abținerea de la anumite activități sau alimente pentru motive religioase, spirituale sau personale, nu are un impact direct asupra găsirii unei partenere de viață. Găsirea unei prietene depinde mai degrabă de factori personali, cum ar fi abilitățile sociale, compatibilitatea, comunicarea și deschiderea către noi relații.

Cu toate acestea, postul poate avea unele influențe indirecte. Iată cum:

1. **Auto-reflecție:** Perioadele de post pot oferi timp pentru auto-reflecție și auto-descoperire. Aceasta îți poate consolida încrederea în sine și te poate ajuta să îți clarifici valorile și prioritățile în viață.

2. **Disciplina personală:** Postul poate implica o anumită disciplină personală și auto-control. Aceste calități pot fi atractive pentru alții și pot contribui la construirea unui caracter puternic.

3. **Valori comune:** Dacă postul are o bază religioasă sau spirituală, acesta poate servi drept legătură cu oameni care împărtășesc aceleași valori. Relațiile construite pe baza valorilor comune pot fi mai durabile și satisfăcătoare.

Cu toate acestea, este important să subliniez că postul în sine nu garantează găsirea unei partenere. Este important să fii deschis, să comunici eficient și să investești timp și efort în dezvoltarea relațiilor interpersonale. În final, calitățile personale și modul în care te conectezi cu ceilalți joacă un rol crucial în stabilirea relațiilor romantice.

Minunile sfantului Dumitru

 

Sfântul Dimitrie cel Nou (sau Sfântul Dumitru) este un sfânt creștin ortodox venerat în Biserica Ortodoxă și în alte tradiții creștine. El este cunoscut pentru numeroasele minuni atribuite lui. Iată câteva dintre minunile asociate cu Sfântul Dumitru:

1. **Vindecări miraculoase:** Sfântul Dumitru este adesea invocat pentru vindecare și se crede că a săvârșit numeroase vindecări miraculoase pentru cei care s-au rugat la el în timpul bolii sau suferinței.

2. **Protecție împotriva dușmanilor:** Sfântul Dumitru este considerat un apărător al creștinilor împotriva dușmanilor lor. Se spune că a protejat cetatea Tesalonic împotriva invaziei inamice și a realizat minuni care au salvat orașul.

3. **Ajutor în timpul cutremurelor:** El este cunoscut ca un apărător al cetățenilor în timpul cutremurelor. Se spune că în timpul unui cutremur puternic care a afectat Tesalonicul, moaștele sale au fost scoase din biserica în care erau păstrate și cutremurul s-a oprit.

4. **Ajutor în timpul războaielor:** Sfântul Dumitru este considerat un ajutor în timpul conflictelor și războaielor. S-a spus că a apărut în visele soldaților greci, încurajându-i să lupte pentru credință și țară.

5. **Intervenție în situații de primejdie:** Sfântul Dumitru este invocat în situații de primejdie și disperare, iar credincioșii cred că intervenția sa poate schimba cursul evenimentelor în bine.

Acestea sunt doar câteva dintre minunile atribuite Sfântului Dumitru. În fiecare an, pe 26 octombrie în calendarul ortodox (sau pe 8 noiembrie în calendarul gregorian), credincioșii sărbătoresc sărbătoarea Sfântului Dumitru și se adună pentru a-l cinsti și pentru a se ruga pentru ajutor și protecție în diferite aspecte ale vieții lor.

Cei mai bogati preoti

 

Un exemplu notoriu este Biserica Catolică, care este una dintre cele mai mari organizații religioase din lume. Vaticanul, care servește ca centru al Bisericii Catolice, are resurse financiare semnificative, dar aceste resurse sunt utilizate pentru operațiunile Bisericii, precum și pentru activități filantropice și caritabile.

Este important să subliniem că, în majoritatea religiilor, preoții și liderii religioși nu sunt remunerați în mod similar cu oamenii de afaceri sau celebritățile. De obicei, preoții primesc salarii modeste sau trăiesc în comunități care îi sprijină financiar.

În concluzie, deși pot exista preoți sau lideri religioși cu averi semnificative în anumite cazuri, acesta nu este standardul și majoritatea preoților se angajează în slujirea religioasă din devotament spiritual, mai degrabă decât pentru câștiguri financiare semnificative.

Cat castiga un preot la nunta

 

Salariul sau remunerația unui preot pentru a oficia o ceremonie de nuntă poate varia semnificativ în funcție de mai mulți factori, cum ar fi:

1. **Confesiune religioasă:** Remunerația poate varia în funcție de confesiunea religioasă. În unele biserici, preoții pot primi o taxă fixă pentru oficierea unei nunți, în timp ce în altele pot exista donații sau contribuții voluntare.

2. **Locația:** Prețurile pot varia în funcție de locația geografică. În orașe mai mari sau regiuni cu un cost de trai ridicat, prețurile pot fi mai mari decât în zonele mai puțin populate sau cu costuri mai mici.

3. **Complexitatea ceremoniei:** Dacă ceremonia de nuntă implică elemente speciale sau adiționale, precum ritualuri religioase suplimentare sau o lungime mai mare a ceremoniei, prețul poate crește.

4. **Asistența preotului:** Dacă preotul necesită să călătorească la locația nunții, acest lucru poate duce la costuri suplimentare, cum ar fi deplasarea și cazarea.

5. **Politica bisericii:** Politica specifică a bisericii sau confesiunii religioase poate influența, de asemenea, remunerația preotului. Unele biserici pot stabili tarife standard, în timp ce altele pot lăsa la latitudinea preotului să discute costurile cu cuplul.

În general, este recomandat să discutați cu preotul sau liderul bisericii voastre înainte de nuntă pentru a stabili costurile exacte și pentru a înțelege ce servicii și rituale sunt incluse în preț. În plus, este obișnuit să se facă o donație la biserică sau să se ofere un cadou preotului ca semn de recunoștință pentru oficierea ceremoniei de nuntă. Suma acestor donații sau cadouri poate varia în funcție de posibilitățile financiare ale cuplului și de tradiția religioasă specifică.

15 iunie – prima zi cu dezlegare la pește din Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel

 La începutul acestei săptămâni, pe 12 iunie, a început Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Sfinţenia, mărturisirea, lucrarea pedagogică și misionară pe care și-au asumat-o pe deplin acești doi Apostoli au fost „răsplătite” de Biserica noastră prin rânduirea, în fiecare an, a unei perioade de pregătire, de primenire trupească şi duhovnicească a tuturor creștinilor.

Dintre cele 17 de post, 7 sunt consemnate în calendarele noastre cu dezlegare la pește. Astfel, lecturând Noul Testament, descoperim cu uimire faptul că, Sfinții Apostoli sunt legați într-un fel aparte de imaginea peștelui, fiind prezenți în multe dintre situațiile în care se vorbește despre acesta din urmă în Sfintele Evanghelii. Mai multe detalii despre acest subiect, în rândurile de mai jos!

Istoricul și durata postului

Primele detalii scrise despre existența acestui post al Sfinților Apostoli Petru și Pavel în cultul Bisericii apar în secolul al IV-lea, atunci când Constituțiile Apostolice vorbesc despre o săptămână de dezlegare după Praznicul Pogorârii Sfântului Duh, urmată de o altă săptămână de postire: „Deci, după ce prăznuiți Cincizecimea, sărbătoriți o săptămână și, după acea săptămână, postiți una, căci este drept să ne veselim pentru darul de la Dumnezeu și să postim după relaxare”. Mărturii ulterioare mai regăsim și la Sfântul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului sau la Leon cel Mare, care numeşte postul acesta „Postul de vară” (aestivum Jejunium).

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel are o durată variabilă de la an la an, deoarece el începe în functie de data Paștilor, care și ea este schimbătoare. Mai exact, pentru că Paștile este sărbătorit între 4 aprilie și 8 mai, durata Postul Sfinților Apostoli se scurtează, de la 28 de zile (durata cea mai lungă) până la desființarea lui (în anii în care Învierea Domnului cade după data de 1 mai). Pentru a evita aceste variații, mai ales în situațiile în care pur și simplu nu mai rămân suficiente zile pentru post, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit prin hotărârea nr. 5721 din data de 10 iunie 2015, ca începând cu anul 2017, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în situația anilor în care, în funcție de data în care este sărbătorită Învierea Domnului, ar avea o perioadă de 3 zile sau chiar mai puțin, trebuie să fie prelungit până la o perioadă de minimum 7 zile.

Modalitatea de postire

Având în vedere învățătura Bisericii noastre despre ținerea posturilor de peste an, putem spune că Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post ușor. În fiecare sâmbătă și duminică este dezlegare la pește, vin și ulei. Învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare arată că luni, miercuri și vineri se mănâncă legume fără ulei, marți și joi aceleași cu untdelemn și vin. De asemenea, în Postul Sfinților Apostoli, se face dezlegare la pește și luni, marți și joi, dacă în acele zile se sărbătorește un sfânt cu doxologie mare, notat cu cruce neagră în calendar, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri se face dezleagare la untdelemn și vin. În cazul în care hramul bisericii cade în această perioadă se face dezlegare la pește. Dacă însuși praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel cade miercuri sau joi, se face dezlegare doar la pește, vin și ulei.

Dezlegarea la pește și Sfinții Apostoli

Anul acesta, prima zi în care putem consuma pește în Postul Sfinților Apostoli este joi, 15 iunie, când Biserica noastră Ortodoxă îl prăznuiește cu mare cinste pe Sfântul Mucenic Isihie. Pentru cei care nu știu, Sfântul Isihie a fost un ostaș creștin care a făcut parte din legiunea Armatei romane de la Dunăre, staționată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior. A pătimit împreună cu alți cinci sfinți mucenici: Pasicrat, Valentin, Nicandru, Marcian și Iuliu veteranul, suferind moartea martirică pe 15 iunie, prin tăierea capului.

Astfel, din cele 17 de post, 7 sunt consemnate în calendarele noastre cu dezlegare la pește. Mai exact, pe lângă ziua de joi, 15 iunie, vom putea consuma pește și fructe de mare în zilele de: sâmbătă și duminică (17 și 18 iunie), luni, pe 19 iunie, când este prăznuit Sfântul Cuvios Paisie cel Mare, joi, 22 iunie, în ziua pomenirii Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, pe 24 iunie, de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și în Duminica a 3-a după Rusalii (25 iunie).

Deși dezlegările la pește au fost stabilite cu atâta vreme în urmă, este deosebit de interesant faptul că, Sfinții Apostoli sunt legați într-un fel în mod direct de imaginea peștelui, fiind prezenți în aproape toate situațiile în care se vorbește despre acesta în Sfânta Scriptură. Spre exemplu, încă din vechime se păstrează tradiția aceasta care spune că toți creștii au dezlegare la pește în posturile de peste an pentru a se asemăna cu Hristos, care a mâncat peşte fript şi fagure de miere la scurt timp după Învierea Sa, ca să-i încredințeze pe Apostolii Săi că a Înviat în mod real, după cum citim în Sfânta Scriptură: „Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor” (Luca 24, 41-43).

Sfinții Apostoli au fost prezenți și la marea minune săvârșită lângă Marea Galileii, când Mântuitorul a săturat, prin minune, cu doar doi pești, peste 5000 de persoane. Iată, nu întâmplător, în duminica primei săptămâni a acestui post, Biserica ne aduce înainte pericopa evenghelică legată de chemarea la apostolat a Sfântului Apostol Andrei și a fratelui său, Sfântul Apostol Petru, fiii lui Iona, un pescar sărac din Galileea: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Sfântul Teofilactexplica foarte interesant acest episod, spunând că Hristos îl atrage spre Sine pe fiecare, prin cele care-i sunt proprii: „Pe magi îi cheamă la Sine prin stea, iar pe pescari prin peşti. Şi astfel, nici stăpânul corabiei, Petru, nu rămâne fără plată, ba chiar îi face un bine îndoit: îi dăruieşte mulţime de peşti şi îl face ucenic al Său”.

Așadar, în cinstea „stăpânului corabiei”, Sfântul Apostol Petru, dar și a Sfântului Apostol Pavel, „Apostolul Neamurilor”, care L-a vestit cel mai mult pe Hristos printre popoarele păgâne, să ținem postul așa cum se cuvine și să ne bucurăm, deopotrivă, de aceste pogorăminte pe care le face biserica noastră în zilele cu dezlegare la pește. Așa cum s-au bucurat, la rândul lor, Sfinții Apostoli, de pescuirea minunată. Asemenea lor, poate că și noi suntem uneori necăjiți și descurajați atunci când vedem că dorințele noastre cele mai mari și proiectele la care am lucrat cu atâta sârguință nu se concretizează. Și totuși, atunci când mai avem câțiva centimetri până la limita renunţării, Dumnezeu ne vine în ajutor, răspunzând pe măsură rugăciunii şi ostenelii noastre. Să nu deznădăjduim, ci mereu să cerem ajutorul Domnului, atunci când simțim că am făcut tot ce ține de noi. Până la urmă, nu facem altceva decât să respectăm însuși îndemnul Lui: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află şi celui care bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8). Amin!

Sânzienele – florile aparte ale Sfântului Ioan Botezătorul

 Ziua de 24 iunie este o zi specială pentru creștinii ortodocși de pretutindeni. Sărbătorim, în această zi, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare cunoscută în popor şi sub denumirea de Sânziene. În unele zone, sărbătoarea aceasta mai poartă și numele de „Cap de Vară”, pentru că acum soarele ajunge la apogeu şi marchează începutul verii sau „Drăgaica” (din bg. „dragaika”), după numele ritualului de origine agrară, practicat la 24 iunie prin Muntenia, Moldova și Oltenia.

Nu de puține ori ne-am întrebat, cu siguranță, de unde a pornit această asociere, a termenului „Sânziene”, cu sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul și de ce a fost el reținut în această formă în mentalul colectiv al credincioșilor, încă din cele mai vechi timpuri. Am decis să consemnăm, așadar, câteva detalii legate de acest subiect, în încercarea de a lămuri ce relație există între aceste flori aparte, caracteristice verii, și Înaintemergătorul Domnului.

Considerații etimologice

Întâi de toate, în ceea ce privește etimologia acestui termen – Sânziene – există două opinii ale lingviștilor, unii susținând că el provine din alăturarea cuvintelor „Sancta” și „Diana”, ca o suprapunere a cultului roman închinat acestei zeițe peste o altă sărbătoare dacică, iar alții afirmând că numele de „Sânziene” nu este decât o simplă traducere a numelui latinesc al zilei de naștere a Sfântului Ioan Botezătorul: „Sanctus dies Johannis”, adică „Sfânta zi a lui Ioan”. Această etimologie este susținută de mai mulți filologi și lingviști, printre care se numără și autorii Dicționarul Limbii Române (DLR), numit și Dicționarul Tezaur al Limbii Române, cea mai importantă operă lexicografică a limbii române, elaborată sub egida Academiei Române.

„Galium verum”

Din punct de vedere botanic, însă, termenul capătă noi înțelesuri. Sânziana sau „Galium verum”, după denumirea științifică, este o plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene-aurii plăcut mirositoare. Tulpina lor este înaltă, în patru muchii, are formă de Cruce și poate crește la 30-100 cm, iar după înflorire de obicei se culcă pe pământ. Frunzele sunt înguste, alungite, grupate câte 8-12 în jurul unui nod. Este o plantă răspândită în aproape întregul continent european, dar se întâlnește și în Asia-Mică în unele locuri. De obicei, crește pe solurile uscate, fânețe, păduri de stejar, la margini de drum, dar se dezvoltă și pe solurile mai aride.

De-a lungul vremii, tradiția a născut și a păstrat totodată două legături interesante între florile de sânziene și Sfântul Ioan Botezătorul. Prima dintre ele face o paralelă metaforică, dar deosebit de frumoasă, între apogeul acestei plante și Sfântul Ioan, ultimul dintre prooroci, Înaintemergător și Botezător al Domnului nostru Iisus Hristos. Mai exact, după tradiție, se spune că plasarea sărbătorii nașterii sale imediat după solstițiul de vară nu a fost aleasă la întâmplare, căci din acest moment ziua începe să scadă, iar noaptea să crească – asemenea mărturisirii făcută de însuși Sfântul Ioan Botezătorul, conform Evangheliei după Ioan, capitolul 3, versetul 30: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”, referindu-se, astfel, la Mântuitorul. Ca un fel de paralelă a acestei mărturisiri, cultura populară a observat și a reținut faptul că ziua de 24 iunie este, poate, cea mai potrivită zi pentru culegerea plantelor de leac, în general, pentru că după această zi ierburile încep să-și piardă din caracteristicile tămăduitoare. Mai ales sânzienele se culeg în această zi, întrucât perioada de maximă înflorire a sânzienelor galbene este în preajma solstiţiului de vară și a sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, iar după această zi ele încep să-și piardă proprietățile și să sa usuce, lăsându-se ușor la pământ, sau să se micșoreze, imitând – dacă putem spune așa – modelul de smerenie al Sfântului Mare Proroc Ioan Botezătorul.

A doua legătură dintre sânziene și Sfântul Ioan Botezătorul, pe care tradiția o păstrează din cele mai vechi timpuri, este o legendă mai puțin cunoscută în zilele noastre. Astfel, știm că, atunci când Maica Domnului l-a născut pe Mântuitorul Hristos, în ieslea grajdului, animalele au luat şi ele parte la măreţul eveniment, după cum citim în Evanghelia după Luca: „Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei (…) Şi, grăbindu-se (păstorii), au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle” (Luca 2, 7, 16). Legenda care leagă sânzienele de Mântuitorul spune că Maica Domnului a folosit sânziene galbene în loc de paie pentru culcuşul ei sfânt și pentru a-i face un pat moale în iesle pruncului Iisus. Ba chiar mai mult, se mai spune că Pruncului Iisus i-a pus Maica Domnului un mănunchi de sânziene sub cap, pe post de pernă și că fără îndoială această plantă a fost folosită întocmai și de dreapta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, atunci când l-a născut pe marele nostru profet.

Că lucrurile s-au întâmplat așa sau altfel, nu știm. Legendele au aura lor de poveste, până la urmă, însă deseori sămânța aceea de adevăr există. Așa cum există, în acest sens, și argumentul specialiștilor în remedii naturiste. Maria Treben, spre exemplu, botanistă și autoare austriacă, cu vastă experiență în domeniul tratamentelor alternative, menționează într-unul dintre volumele ei, dedicate tratamentelor naturiste, că sânzienele sunt apreciate și utilizate din vremurile străvechi de către femeile care aveau afecțiuni uterine. Acestora li se așezau sânziene în pat în stare naturală sau li se făcea o baie cu plante pentru a li se declanșa nașterea și pentru a li se ușura durerile facerii.

Dincolo de tradiții și legende, așadar, un lucru e sigur: „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul”, după cuvântul Sfântului Apostol și Evanghelist Matei. Pentru că a pregătit calea Domnului, pentru faptele sale și pentru moartea sa mucenicească, Biserica noastră i-a închinat Sfântului Ioan Botezătorul șase sărbători: zămislirea – 23 septembrie; nașterea – 24 iunie; soborul – 7 ianuarie; tăierea capului – 29 august; prima și a doua aflare a capului – 24 februarie; a treia aflare a capului – 25 mai. Fiecare dintre aceste sărbători ar trebui să fie pentru noi o invitație la Liturghie, la o prăznuire și o petrecere cuviincioasă a acestor momente din istoria mântuirii noastre, dar și îndemnuri puternice la pocăință, smerenie, mărturisire și la apărarea dreptei credințe prin fapte vrednice de laudă. Și nu suntem singuri în această luptă: îi avem ajutor pe prietenii noștri, sfinții, cei care au la rândul lor un Prieten fără de care nimeni și nimic nu ar avea sens în această lume: pe Hristos cel Viu, Fiul lui Dumnezeu.

De ce nu postim miercuri și vineri, pe 7 și 9 iunie?

 În ordinea firească a anului bisericesc, cel de-al treia post post din cadrul bisericii noastre ortodoxe, cunoscut și sub denumirea populară de „Postul Sâmpetrului” sau „Postul de vară” este Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Dintre cele patru posturi principale de peste an, acesta este singurul cu dată de început și durată de ținere variabile. Conform tradiției, acesta a fost rânduit de către Sfinții Părinți ai Bisericii noastre în cinstea celor doi Apostoli și, totodată, a darurilor Sfântului Duh, care s-au pogorat peste Sfinţii Apostoli la Cincizecime. Așa se explică și faptul că, mai demult, această perioadă de asceză aparte se numea „Postul Cincizecimii”.

Mulți dintre noi, consultând calendarul ortodox pe care îl avem acasă, am văzut că, în săptămâna 5-11 iunie, zilele de miercuri și vineri (adică 7 și 9 iunie) sunt însemnate cu termenul de „harți”. Ne-am întrebat, pe bună dreptate, ce înseamnă acest termen, care este etimologia lui și ce modificări aduce el în viața noastră spirituală? De aceea, ne-am gândit să dedicăm câteva rânduri acestui subiect, lămurind pe scurt, dar clar și pe înțelesul tuturor care este motivul acestor dezlegări.

„Urâtul post al armenilor”

Înainte de toate, trebuie să explicăm etimologia termenului. Astfel, reținem faptul că, denumirea de „harți” este, într-adevăr, una foarte veche și urcă în istorie până în secolul al VI-lea, și se trage, pur și simplu, de la un… câine. Mai exact, „urâtul post” al armenilor, amintit de Sfântul Sava în Tipic este, de fapt, un post de doliu care dura o săptămână, instituit de episcopul Serghie Armeanul în memoria câinelui său rătăcit, pe nume Αρτζιβάριο (Arțivario – de aici denumirea de „harți”). Mai exact, se spune că într-o zi, câinele acestui ierarh a fost sfâşiat de fiarele sălbatice, iar stăpânul său a intrat într-un fel de depresie, nu a mai mâncat nimic mai bine de o săptămână și, ulterior, a hotărât imediat ca armenii pe care îi păstorea să țină un post aspru în memoria câinelui. Acest post respectat de armeni a fost condamnat de-a lungul timpului, de către mai mulți Sfinți Părinţi ai Bisericii noastre, printre care se numără  Ioan  Postitorul,  Patriarhul Constantinopolului, Teodor  Studitul, imnograful și starețul Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul de la Studion sau  Nicolae Grămăticul.

Motivul dezlegării la orice fel de mâncare în aceste două zile are o dublă perspectivă. Pe de o parte, el este legat de bucuria Slăvitului Praznic al Rusaliilor sau al Pogorârii Duhului Sfânt, întrucât, așa cum se întâmplă și la Nașterea sau Învierea Domnului, prăznuirea vizează nu numai în ziua respectivă, ci și în întreaga săptămână care urmează sărbătorii. Pe de altă parte, semnificaţia „harţilor“ din aceste zile este şi una pedagogică: trupul creștinului trebuie să fie întărit și pregătit pentru asprimea postului și a înfrânărilor pe care ni le vom asuma pe deplin pe parcursul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel. De ce? Pentru că Biserica noastră nu ne impune un fel de respectare la nivel exclusiv formal a postului, ci mai degrabă ne îndeamnă să ne întărim pentru ca mai apoi să postim cumpătat, lucrând virtuțile și gândindu-ne mereu la aproapele, după cuvântul Apostolului: „nu mâncarea ne va pune pe noi dinaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 8, 8-13), ci „credinţa lucrătoare prin iubire”, care dă roade prin faptele cele bune și bineplăcute lui Dumnezeu. Și pentru că tot vorbim de spre zilele cu „harți”, bine ar fi să reținem că acestea se regăsesc notate în calendar nu doar după Pogorârea Duhului Sfânt, ci pe durata întregului an bisericesc: între Nașterea Domnului și Botezul Domnului, în săptămâna de după Învierea Domnului (Săptămâna Luminată) și în prima săptămână a Triodului (după Duminica vameșului și a fariseului).

Postul de după Rusalii

Întâi de toate, postul este un exercițiu de voință pe care fiecare dintre noi îl facem cu propria noastră voință. Nu trebuie să ne „smolim fețele” și nici să ne întristăm peste măsură atunci când ținem postul acesta al Sfinților Apostoli, ci să avem mereu în minte gândul că postim așa cum ei înșiși au făcut-o, de fapt, înainte de a realiza anumite acte mai importante. Spre exemplu, în Faptele Apostolilor citim că, „pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat” (Fapte 13, 2) iar la (Fapte 14, 23): „Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră”.

Într-adevăr, privind în perioada primelor secole creștine, aflăm că cele dintâi informații scrise despre existența acestui post în cultul Bisericii apar în secolul al IV-lea, atunci când Constituțiile Apostolice vorbesc despre o săptămână de dezlegare după Praznicul Pogorârii Sfântului Duh, urmată de o altă săptămână de postire: „Deci, după ce prăznuiți Cincizecimea, sărbătoriți o săptămână și, după acea săptămână, postiți una, căci este drept să ne veselim pentru darul de la Dumnezeu și să postim după relaxare”. Mărturii ulterioare mai regăsim și la Sfântul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului sau la Leon cel Mare, care numeşte postul acesta „Postul de vară” (aestivum Jejunium). Se presupune că la început acest post a fost ținut doar în cadrul obștilor monahale, apoi a fost extins și în rândul mirenilor.

Cum postim în aceste zile?

După Pravila cea Mare și Învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel se ține astfel: luni, miercuri și vineri se mănâncă legume fără untdelemn, marți și joi aceleași cu untdelemn (și vin), iar sâmbăta și duminica și pește; dezlegarea la pește se dă și luni, marți și joi, când cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri, se dezleagă la untdelemn și vin. La hramuri și la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) se dă dezlegare la pește, în orice zi a săptămânii ar cădea. Desigur, după îndemnul și cu dezlegarea duhovnicului, femeile gravide sau lehuze, copiii şi bolnavii pot fi scutiţi de la aceste reguli de postire și se pot împărtăși ținând doar câteva zile de post.

Așadar, să ne rugăm Sfinților Apostoli în aceste zile premergătoare postului, să le mulțumim pentru toate darurile pe care le-au revărsat în lume, în viețile noastre și ale celor apropiați nouă și să-I rugăm să ne dăruiască tuturor post cu folos, cu voință și cu puterea de a împlini cât mai multe fapte de milostenie – adevărate chei care ne vor fi de folos, fără îndoială, la poarta Raiului.